Svetlana Morarenco, traducătoare de top în Moldova: Respectul de sine contează la fel de mult ca jobul pe care îl ai

În drumul spre succes, a trecut de la lectoră universitară, la diplomație, până la meseria care i-a marcat viața și pe care o practică cu multă dăruire – traducerea. Eroina noastră este Svetlana Morarenco, membra Asociației Traducătorilor Profesioniști și traducătoare de top din Moldova.

Deși a urmat dorința părinților și a făcut studii în diplomație, Svetlana a ales calea care îi este cea mai aproape de suflet și s-a dedicat traducerii. A intrat și în apele profesiei de lectoră universitară, însă dorința de a crește profesional și a atinge culmile a fost mai mare, așa că a ales să exceleze în domeniul preferat.

A tradus pentru delegații din Uniunea Europeană, experţi în diferite domenii, actori notorii și pentru oameni simpli, iar în fiecare traducere și-a lăsat o parte din emoții și căldură. Svetlana Morarenco știe că succesul vine din multă muncă, iar respectul de sine este esențial în orice job.

Cum este meseria de traducător?

Meseria de traducător este o combinație dintre mai multe roluri pe care le joacă traducătorul. Nu este vorba doar de a transpune într-o altă limbă mesajul, ci de a reda conținutul acestuia, de a reda și alte elemente componente, pe care le duce însăși limba cu ea, pentru că limbile se deosebesc foarte mult. De exemplu, româna de engleza. De asta rolul traducătorului este foarte mare. Pentru că doi oameni sau două grupuri se întâlnesc și nu au habar despre limba celuilalt grup sau persoană, iar aici intervine traducătorul.

Este ceea ce v-ați dorit să faceți de mic copil, sau ați decis ulterior?
Eu mă pregăteam să fiu diplomată. Am făcut și studii în domeniu, dar îmi place atât de mult ceea ce fac, încât am decis că acum, eu sunt foarte bună aici și pot să fac maxim aici, de aceea, deocamdată, rămân în acest domeniu. Limbile mi se dădeau foarte ușor. Mereu eram curioasă să văd cum se traduc unele fraze din engleză în română. Deseori, comparam engleza, româna și franceza. Trei limbi, trei expresii total diferite. Lumea îmi zice: - Știi, eu când mă uit la tine cum traduci, am senzația că e floare la ureche, dar când m-am apucat eu să traduc, am văzut că nu e simplu deloc.

Probabil asta vine din faptul că eu chiar primesc plăcere când traduc. Când lucrez sunt în subiect, în emoția vorbitorilor, în trăirile lor, în ceea ce vor ei să transmită. De multe ori, dacă este vorba despre niște negocieri mai dure, oamenii sunt foarte rezervați. Vrând, nevrând, toată răceala dintre ei se transmite și mie. De felul meu nu sunt o persoană rece, de aceea o asemenea ambianţă nu îmi este confortabilă. Respectiv, imediat încep să degaj ceea ce este în mine. Aceasta îmi permite să fac faţă situaţiei, indiferent de cât de complicată ar fi ea. Atenţie însă, aici mă străduiesc să redau cu autenticitate maximă mesajul vorbitorilor.

Ați făcut traduceri pentru persoane notorii?

Am făcut pentru politicieni, actori, diplomați și tot soiul de oameni. Sunt foarte diferiți, fiecare cu temperamentul său şi cu mesajul pe care vrea să-l transmită. Este la fel de interesant să lucrezi cu toți. În experiența mea am avut de-a face și cu comisari europeni, cu diplomați, cu miniștri din statele membre ale Uniunii Europene, dar și delegați din partea instituțiilor europene. Profesionişti specializaţi în subiecte mai înguste, mai tehnice – medicină, educaţie, sănătate, justiţie, apărare şi multe altele. Au fost tot felul de negocieri foarte dure, din care și eu am de învățat foarte multe. Am învăţat atât conținut, cât și anumite tehnici.

Sunt și experiențe mai neplăcute.

Sunt, evident. Fără asta nu ai cum să crești. Asta te transformă. De regulă, din experiențele negative trag învățătura și închid capitolul. Iar, de obicei, ușa care s-a închis odată nu se mai deschide a doua oară.

Pun foarte mult accent pe profesionalism și pregătirea mea. Deseori traducătorii se simt cumva jenați să concretizeze atunci când nu înţeleg. Dar e posibil. Și decât să îndrugi verzi și uscate, mai bine oprești persoana și o rogi să mai repete odată. Pentru că deși ești traducător, nu ești specialist într-un anumit domeniu. Este important să zici, pentru că oamenii înțeleg. Contează mult şi pregătirea înainte de evenimentul propriu zis.

Care a fost primul loc de muncă?

Primul meu job a fost de lectoră universitară. Mi-a plăcut foarte mult faptul că reușeam să stârnesc undeva o flăcărică la studenți. Ei veneau la ore ca să discutăm ceva nou, să-i mai pun la o încercare. După ce am plecat din această funcție, am mers în diferite proiecte internaționale, ca traducătoare, unde mă ocupam parțial de administrare și mai eram responsabilă şi de formări.

Am predat la universitatea pe care am absolvit-o, Universitatea de Studii Umanistice. Am avut parte de profesori foarte buni și de aceea am decis să rămân să predau. Când am plecat în proiect, am simțit o schimbare foarte mare, dar am considerat că acest lucru a fost mult mai bun pentru mine și dezvoltarea mea.

Dar prima remunerare?

400 lei în anul 1999. Eram mândră că, iată, cu banii aceștia nu va trebui să cer de la părinți. Pe atunci, pentru o singură persoană, era e remunerare bună.

Vă amintiți prima traducere mai serioasă pe care a trebuit să o faceți?

Eu fac traducere scrisă, consecutivă și simultană. Diferența dintre ele este foarte mare. Când traduc în scris, am timp să consult diferite surse. Traducerea consecutivă este cea mai solicitantă, pentru că sunt în mijlocul oamenilor și toată atenția este la mine. Oamenii se așteaptă ca traducătorul să le dea informația cât mai repede și cât mai exact. Iar traducerea simultană este solicitantă din alt punct de vedere, pentru că este nevoie de o reacție rapidă. Se face prin căști, câteodată șoptit, iar de regulă lucrează câte doi traducători.

Primele traduceri scrise și consecutive pe care le-am făcut încă în Universitate, dar prima traducere mai serioasă a fost cea simultană. Era în domeniul protecției copilului, un subiect care mereu stârnește în mine multă emoție. Iată am mers exact într-un așa atelier de lucru. Şi a ieşit bine. Probabil, dacă nu ar fi fost atât de bună prima experiență, cumva aș fi fost mai reticentă. Dar pe de altă parte, cum să nu meargă. Cred că mi-am ales bine profesia.

A fost vreodată când v-ați gândit să lăsați traducerea în favoarea altei meserii? De exemplu să reveniți la diplomație.

Profesia de diplomat a fost mai degrabă dorința părinților mei. Nu vreau să spun că nu sunt utile studiile și experiența pe care am acumulat-o, pentru că am și lucrat un pic în domeniu, dar la moment eu cred că pot să fac mult mai multe fiind traducător și fiind în țară.

Care este „starea” acestei meserii în Republica Moldova?

Până în anul 2009 lucrurile pe piața traducerii erau mai liniștite. Nici oferte nu erau multe, însă din 2009 și până în prezent lucrurile s-au schimbat. S-au intensificat relațiile cu Uniunea Europeană, au început să vină experți din diferite domenii și câteodată este o insuficiență de traducători buni pe piață, pentru anumite evenimente.

Ce ar trebui să știe o persoană care își dorește să fie traducător?

În primul rând este nevoie de foarte multă instruire. Eu aveam o profesoară care ne spunea mereu că un traducător trebuie să învețe 300 de cuvinte noi în fiecare zi. Să cunoască tertipurile domeniului, anumite tehnici practice, să exerseze în fiecare zi. Dar cred că aşa e cu oricare meserie sau cu sportul – exersând în fiecare zi atingi performanţe.

Traducătorii trebuie să investească foarte mult în abilitățile profesionale, după care mai vine și partea cu sănătatea psihologică. Este foarte greu pentru o persoană care se confruntă cu tot felul de presiuni interioare sau exterioare să facă bine traducerea. Când vii stresat la muncă, nu lucrezi bine. În traducere asta se observă și mai mult. De aceea, este foarte important ca traducătorii să atragă atenţie la echilibru.

Pe lângă toate astea, este nevoie să cunosc şi specificul culturii limbii pe care o traduc. De exemplu, deseori se fac glume, care nu sunt neapărat pe înţelesul tuturor. Dacă ai traduce mot-a-mot, oamenii nu vor înțelege. Câteodată, vorbitorii pe care îi traduceam au făcut glume care atentau la integritatea femeilor sau a culturilor.
Pe piața traducerilor se întâmplă de multe ori că trebuie să concurezi pentru locul de muncă. De aceea este important să ținem minte că nu se merită să recurgem la chestii mai puțin loiale. Este important ca între traducători să existe solidaritate. Mulți acceptă condiții mai proaste de muncă. Sunt anumite standarde acceptate, există Asociația Traducătorilor Profesioniști care a aderat la acestea. Cineva care pornește pe calea asta trebuie să știe că respectul de sine contează la fel de mult ca jobul pe care îl ai.

De ce depinde succesul unei femei lidere?

Pentru mine o femeie lideră este cea care știe să inspire, indiferent de domeniul în care este implicată. Femeia poate să aplice instrumente ca să aplaneze orice conflict și să dea energie pentru tot felul de activități. Femeilor le reușește lucrul acesta foarte bine. Doar că în deosebi femeile au nevoie de sprijin, iar acesta poate veni de oriunde: fie partenerul de viață, prietenii, rudele, copiii.

Prin sprijin am în vedere o aprobare, poate chiar şi tacită, să știi că există cineva care îţi este alături, iar în așa fel, aceasta cumva îți dă aripi ca să poți să realizezi multe. Lucruri pe care eu credeam că n-am să le reușesc, le-am făcut. Mi-am pus scopuri, m-am gândit cum să le realizez și am avut persoane care au crezut în mine. Dacă femeia are dorința de a realiza ceva, iar ceea ce vrea să facă nu va aduce distrugeri în jur sau altor persoane, cumva totul se aranjează de la sine.

Este important ca femeia să creadă. Atâta timp cât ea crede, reușește. Odată cu apariția dubiilor, totul se poate ruina. Bărbații și femeile sunt puternici în felul lor. Să fii o femeie puternică nu înseamnă neapărat să fii dură. Femeia are alte atribute.

Lider devii sau te naști?

Eu cred că totul se învață, depinde de ceea ce-ți dorești. Pentru un lider responsabilitățile devin foarte mari.

Cum vedeți implicarea femeilor din Republica Moldova în viața social - politică?

Cred că femeile se implică acolo unde este mai complicat. Părerea mea este că femeile au asta înnăscut. Dacă apar probleme, ele nu stau să aștepte, dar se apucă de treabă. Iar acest lucru este unul bun.

Am observat că în școli, deseori, directorul este bărbat, iar femeile sunt profesoare. Sunt foarte puțini bărbați profesori. Medicii de familie, iarăși, femei. Eu sunt convinsă că femeile au potențial enorm. Depinde de susținere. De multe ori, femeile chiar nu prea sunt lăsate. Și am mai observat că între femei nu întotdeauna există solidaritate. Dacă femeile s-ar consolida, atunci bărbaților nu le-ar rămâne decât să le susțină. Fiecare femeie trebuie să-și realizeze valoarea, să înțeleagă că ea este o valoare.

De ce se întâmplă asta? De ce nu sunt femeile atât de promovate? Pentru că sunt altfel decât bărbații și, de regulă, bărbații nu cunosc cum funcționează femeile, iar femeile nu cunosc cum funcționează bărbații. Iar atunci când nu știi, apare sentimentul de frică și dorinţa de a te retrage. Dacă s-ar interesa unii de alții mai mult, eu cred că s-ar face niște coaliții foarte bune. Femeile rezolvă lucrurile altfel decât bărbații, ele sunt mai răbdătoare, încearcă să găsească cauzele, rezolvările. Şi chiar dacă uneori trebuie să fii dură, e acceptabil şi nu e nimic grav în asta.

Cred că femeile sunt foarte implicate, dar sunt puține. Chiar dacă noi promovăm femeile, nu este același lucru. Trebuie să schimbăm mentalitatea. Iar dacă la Chișinău avem progrese în acest sens, în localitățile rurale mai puțin. Avem de schimbat nu numai percepția bărbaților despre femei, dar și a femeilor despre ele însele.

Ce sfat le dați femeilor care ar vrea să se implice mai mult în viața social - politică, dar nu au suficient curaj?

Eu aș zice să-și găsească aliați, femei, bărbați care gândesc la fel. Să împărtășească cu ei ideile. Totul este posibil, depinde de cât de mult vrei să te implici și să te dedici, pentru că este vorba de dedicație. Este important să verbalizezi ideile și dorințele cu persoane în care ai încredere și atunci cu siguranță se va găsi sprijin.

Sursa: http://unimedia.info/interviu/122.html

Categorie: Opinii şi articole