Mărţişorul

1.Întroducere

2.Lgenda mărţişorului

3.Originea mărţişorului

4.Măţişorul şi simbolistica sa 

5.Tradiţiile mărţişorului în Moldova şi în alte tări

6.Mărţişorul din zilele noastre

Introducere

La data de 1 martie in Moldova, dar nu numai, se celebreaza sarbatoarea "Martisorul". De ziua "Martisorului" noi uram tuturor toate cele bune si o primavara frumoasa si le daruim celor dragi cate un martisor - simbol al puritatii inimii si sufletului.

Niciun anotimp nu este mai frumos decat primavara. In multe locuri din lume acest anotimp este sarbatorit in fel si chip, dar nici un festival sau sarbatoare nu sunt mai impresionant e decat martisorul din, Moldova, Romania şi unele ţări din Europa de Est.

Legenda martisorului

Ea este miraculoasa, cu atit mai mult ca exista mai diferite variante ale ei. Iată 4 legende frumoase care dateaza de multi ani in urma şi povestesc urmatoarele:

Cea mai cunoscuta legenda spune:

1. “Odata soarele a coborat intr-un sat, la hora, luand chipul unui fecior. Un zmeu (in unele zone este un dragon sau un balaur) l-a pandit si l-a rapit dintre oameni, inchizandu-l intr-o temnita. Lumea era trista, disparuse buna dispozitie, pasarile nu mai cantau, izvoarele nu mai curgeau, iar copiii nu mai radeau. Nimeni nu indraznea sa-l infrunte pe zmeu. Dar intr-o zi, un tanar voinic s-a hotarat sa plece sa salveze soarele. Multi dintre pamanteni l-au condus si i-au dat din puterile lor ca sa-l ajute sa-l biruie pe zmeu si sa elibereze soarele. Drumul lui a durat 3 anotimpuri: vara, toamna si iarna. A gasit castelul zmeului si au inceput lupta. S-au luptat zile intregi pana cand zmeul a fost doborat. Slabit de puteri si ranit, tanarul a eliberat Soarele. Acesta s-a ridica pe cer inveselind si bucurand lumea. A reinviat natura, oamenii s-au bucurat, dar viteazul n-a ajuns sa vada primavara. Sangele cald din rani i s-a scurs in zapada. Pe cand aceasta se topea, rasareau flori albe - ghioceii, vestitorii primaverii. Pana si ultima picatura de sange se scurse in zapada imaculata. Şi muri. De atunci tinerii impletesc doi ciucurasi: unul alb si unul rosu. Ei le ofera fetelor pe care le iubesc sau celor apropiati. Roşul inseamna dragoste pentru tot ce este frumos, amintind de culoarea sangelui voinicului. Albul simbolizeaza sanatatea si puritatea ghiocelului, prima floare a primaverii.”

2. Conform altei legende populare, care circula in Republica Moldova, in prima zi a lunii martie, frumoasa Primavara a iesit la marginea padurii si a observat cum, intr-o poiana, intr-o tufa de porumbari, de sub zapada rasare un ghiocel. Ea a hotarat sa-l ajute si a inceput a da la o parte zapada si a rupe ramurile spinoase. Iarna, vazand aceasta, s-a infuriat si a chemat vantul si gerul sa distruga floarea. Ghiocelul a inghetat imediat. Primavara a acoperit apoi ghiocelul cu mainile ei, dar s-a ranit la un deget din cauza radacinilor. Din deget s-a prelins o picatura de sange fierbinte care, cazand peste floare, a facut-o sa reinvie. In acest fel, Primavara a invins Iarna, iar culorile martisorului simbolizeaza sangele ei rosu pe zapada alba.

3. Legenda martisorului este legata insa, uneori si de legenda babei Dochia (una din variante): Baba Dochia, personaj traditional, descinzând din vechiul cult al Marii Mame. Conform acesteia,

O femeie batrana, Dochia, avea o nora pe care o ura (legenda spune ca era sotia fiului cel mai mic, pe nume Dragobete, care se casatorise cu aceasta fata impotriva dorintei ei). Intr-o zi de iarna geroasa, Dochia i-a dat o haina foarte murdara cerandu-i sa o spele la rau pana devine alba ca zapada. Pe masura ce o spala, haina devenea tot mai neagra. Inghetata de frig si cuprinsa de disperare, fata plangea cand, deodată, a aparut  Martisor, un barbat tanar care i-a oferit o floare magica si a sfatuit-o sa se intoarca acasa. Cand a ajuns fata acasa, haina era alba ca si neaua. Batranei Dochia nu i-a venit sa isi creada ochilor. Vazand floarea rosie, prinsa in parul fetei, Dochia a crezut ca primavara a revenit  si a plecat cu turma de oi pe munte. Urcand muntele, vremea s-a facut tot mai frumoasa, asa ca Dochia a renuntat, pe rand, unul cate unul, la cele douasprezece cojoace pe care le purta. Cand a ajuns in varf, nu mai avea nici un cojoc iar vremea s-a transformat in vifor si atunci s-a aratat Martisor care i-a spus: „Vezi cat de rau este sa stai in frig si umezeala” a grait el, „tu, cea care ti-ai obligat nora sa spele haine in raul inghetat.” Apoi a disparut. Pe cat de frumos fusese la inceputul zilei, pe atat de urat se facuse acum. Ningea si totul incepuse sa inghete. Iar Dochia a inghetat impreuna cu oile sale, transformandu-se, conform legendei, in stana de piatra.

Dochia aduce aminte de marea zeita Terra Mater (Mama pamantului) si poate fi asociata cu Diana de la romani si cu Hera si Artemis de la greci. Prima zi a primaverii este ziua Babei Dochia. Baba Dochia este o batrana zeita agrara, care moare de 1 martie si renaste de Mucenici, pe 9 martie.

Originea mărţişorului

Originile sarbatorii martisorului nu sunt cunoscute exact, dar se considera ca ea a aparut pe vremea Imperiului Roman, cand Anul Nou era sarbatorit in prima zi a primaverii, in luna lui Marte. Acesta nu era numai zeul razboiului, ci si al fertilitatii si vegetatiei. Aceasta dualitate este remarcata in culorile martisorului, albul insemnand pace, iar rosul – razboi. Anul Nou a fost sarbatorit pe 1 martie pana la inceputul secolului al XVIII-lea.

Pana la mijlocul secolului al XX-lea, sarbatoarea cunoscuta acum sub numele de Martisor era numita in uzul popular al satelor din Moldova mai frecvent Mart, dar si Marte, pastrand apropierea fonetica de numele zeului roman Marte, de la care isi trage numele si luna martie. Perioada dintre 1 şi 9 ( sau 12) martie este cunoscuta la români sub denumirea de Zilele Babei Dochia sau Zilele Babelor. Pe vremuri, unele dintre aceste zile erau „specializate”. Astfel, pe 1 martie se tine Baba de primavara sau Baba semanatului, pe 2 martie era Baba de vara sau Baba muncii de vara, in vreme ce ziua de 3 martie era consacrata prin traditie Babei de toamna sau a culesului. Se credea, ca asa cum vor fi cele trei zile, asa urmau sa fie si cele trei anotimpuri. Alteori, primele patru zile simbolizau toate cele patru anotimpuri. 

Martisorul nu se gaseste in lume decat in Spatiul Arcului Carpatic si in zonele pericarpatice.

Obiceiul urca in timp pana in neolitic si este strans legat de traditia sacra, originara, a romanilor. Intelesul sau esential este acela de sarbatoare de inceput de an. De aproape 300 de ani, românii sunt singurii din Europa care sarbatoresc, cu sau fara stiinta :), de doua ori Anul Nou, o data dupa calendarul oficial, international, iar a doua oara dupa calendarul popular, stravechi, geto-dac.

Daca e sa facem putina istorie, e bine sa amintim ca la geto-daci (traci) Anul Nou incepea la 1 martie, la fel ca si la latini. Martie sau “luna lui Mart” (Marte), in latina “mens Martius”, era prima luna a anului. Romulus, intemeietorul legendar al Romei, era considerat, in mod simbolic, fiul lui Marte. Februarie sau “faurar” era ultima luna a anului. Asa se explica si numele lunilor septembrie (adica luna a saptea), octombrie (a opta), noiembrie (luna a noua), decembrie (luna a zecea). Astfel, luna Martie era prima luna a anului. Calendarul popular la geto-daci avea doua anotimpuri: vara si iarna. Iar Martisorul era un fel de talisman menit sa poarte noroc, oferit de anul nou impreuna cu urarile de bine, sanatate, dragoste si bucurie.

Simbolistica mărţişorului  

In traditia romaneasca martisorul apare format dintr-un fir, din doua sau chiar din trei fire. Numarul diferit de fire nu este esential. Pâna si un singur fir de lâna, cu rol de martisor, este deja în sine,un simbol. Firele rasucite ale martisorului reprezinta incercarea de a influenta magic unitatea contrariilor calendaristice: lumina – intuneric, caldura – frig, iarna – vara, fertilitate – sterilitate. Rostul lor era ca prin impletirea celor doua fire, vazute ca forte universale, sa impace contradictiile, asigurand bunul mers al lumii.

Conform cercetătorilor, Martisorul, o funie de 365 sau 366 de zile, ar fi fost tors de Baba Dochia, in timp ce urca turma la munte. Asemanator Ursitoarelor care torc firul vietii copilului la nastere, Dochia torcea firul anului primavara, la nasterea timpului calendaristic. De aceea, martisorul este numit de etnologi “funia zilelor, saptamanilor si lunilor anului, adunate intr-un snur bicolor”.

Asa cum afirma poetul George Cosbuc intr-un studiu dedicat martisorului, acesta este simbolul soarelui şi al primaverii, al carui chip seamana, in credinta populara, cu un ban de argint. Sigur ca nu banul ca atare, ci rotundul de argint pur, alb, este asociat soarelui. Si sa nu uitam ca, in acelasi timp, albul reprezinta, in credinta noastra populara, un semn al puterii, al fortei. George Cosbuc mai spunea, in studiul amintit ca: “martisorul e un simbol al focului si al luminii, deci si al soarelui. Poporul nostru il cunoaste si il tine in mare cinste, si il poarta copiii, fetele si mai rar nevestele si flacaii, fiindca el e crezut ca aducator de frumusete si de iubire”. In folclorul nostru, anotimpurile sunt simbolizate cromatic: primavara prin rosu, vara prin verde sau galben, toamna prin negru sau albastru iar iarna prin alb. De aceea, se poate spune ca snurul de care se agata martisorul si care e impletit in culorile alb-rosu, e si el un simbol al trecerii de la iarna cea alba, la primavara clocotind de viata ca focul si singele. Semnificatia culorilor mai este talmacita si altfel, in credinta populara: se poate spune ca rosul, dat de foc, singe si soare, este atribuit vitalitatii femeii iar albul, ca zapada rece si pura, ca apele inspumate, ca norii de pe cer, semnifica intelepciunea barbatului. Astfel, şnurul martisorului exprima impletirea inseparabila a celor doua principii, ca o permanenta miscare a materiei.

De ce purtam martisorul ? Explicatia a fost data tot de George Cosbuc in studiul sau : “ scopul purtarii lui este sa-ti apropii soarele, purtindu-i cu tine chipul cam cu acelasi rost cum purtam noi o cruce ori un chip al lui Hristos in sin. Printr-asta te faci prieten cu soarele, ti-l faci binevoitor sa-ti dea ce-i sta in putere, mai intii frumusete ca a lui, apoi veselie si sanatate, cinste, iubire si curatenie de suflet. “ Si tot in acelasi studiu mai spunea George Cosbuc : “Ţaranii pun copiilor martisoare ca sa fie curati ca argintul si sa nu-i scuture frigurile, iar fetele zic ca-l poarta ca sa nu le arda soarele si cine nu le poarta are sa se ofileasca. Poporul mai stie ca martisorul trebuie purtat ca lucru sfint, nu asa ca podoaba ori ca jucarie.”

Cum si cand se poarta martisorul? Ca sa respectam traditia, martisorul trebuie legat la rasaritul soarelui, in prima zi a lunii martie. El se poarta de la 1 martie pina cind se arata semnele de biruinta ale primaverii : pina se aude cucul cintind, pina ce infloresc ciresii ori trandafirii, pina ce vin berzele sau rindunelele. Atunci, martisorul nu se arunca.  

Martisoarele se poarta o perioada de timp bine determinata. Firul, odata purtat, era agatat in crengile unui pom fructifer care urmeaza sa infloreasca pentru a-l apara si a-i spori roada,  sau se leaga de un trandafir inflorit, ca sa ne aduca noroc. Se mai obisnuia sa se puna sub closca sau sa se pastreze la icoana. Rostul lui era ca, prin magia impletirii armoniase a celor doua fire ce simbolizau unitatea contrariilor (lumina-intuneric, caldura-frig, iarna-vara), sa aduca sanatate si paza de boli. Cele doua culori impletite mai simbolizau si dragostea si ura, viata si moartea, binele si raul. 

Procesul scoaterii martisoarelor a fost legat de paracticile de previziune a vremii. In sud, spre exemplu, oamenii cred ca ar trebui sa-ti dai jos martisorul doar atunci cand vei observa un stol de berze. In alte regiuni acest lucru se intampla la vederea unei lebede, existand credinta ca, vei fi tot anul la fel de gratios precum respectiva pasare. Fetele nemaritate isi pun martisorul sub o piatra mare si incearca sa ghiceasca care le va fi ursitul.

Scoaterea martisorului, conform ritualurilor, are un scop bine intemeiat: sa marcheze astfel tranzitia dintre sfarsitul iernii si noul anotimp care incepe-primăvara.

Martisorul se poarta neapărat in zilele Babei Dochia (1-9 martie) si exista si acum obiceiul de a-ti alege o anume zi din aceasta perioada ca simbol al calitatii vietii din an. In mod firesc, o zi insorita va prevesti un an bun, iar una mohorata un an pe masura.

Tot credinta populara spune ca aceasta perioada este cea mai capricioasa din tot anul. Zilele de primavara desavarsita se pot transforma peste noapte in iarna târzie.

Traditiile martisorului în Moldova şi in alte tari:

Martisorul este o traditie unica in sud-estul Europei. Pe langa Republica Moldova şi România, mai toate popoarele din Balcani il sarbatoresc. Felul in care e sarbatorit face insa ca fiecare martisor sa fie unic in fiecare tara.

Obiceiul martisorului este o secventa a unui scenariu ritual de innoire a timpului si anului, primavara, la nasterea si moartea simbolica a Dochiei

Ca sa respectam traditia, martisorul trebuie legat la rasaritul soarelui, in prima zi a Primaverii

MARTISORUL în teritoriile noastre  este o traditie veche de peste 8000 de ani. Cele mai vechi dovezi ale acestei sarbatori au fost descoperite de arheologi în Mehedinti . Martisorul este format din doua snururi impletite asemenea ADN-ului. Rosul inseamna iubirea, iar albul divinitatea. Sarbatoarea Martisorului simbolizeaza renasterea vietii, reintoarcerea la viata. Exista cercetatori care cred ca e vorba despre reintoarcerea la viata dupa Potopul Biblic.

În Moldova exista pe vremuri obiceiul ca parintii sa lege, la 1 martie, copiilor lor o moneda de argint sau de aur la gat sau la mana. Moneda, legata cu un snur rosu, un gaitan din doua fire rasucite din matase rosie sau alba sau mai multe fire de argint si aur se numeste martisor, martigus sau mart. Martisorul era pus la mainile sau la gatul copiilor pentru a le purta noroc in cursul anului, pentru a fi sanatosi si curati ca argintul la venirea primaverii. In unele zone, copiii purtau martisorul 12 zile la gat, iar apoi il legau de ramura unui pom tanar. Daca in acel an pomului ii mergea bine insemna ca si copilului ii va merge bine in viata. In alte cazuri, martisorul era pus pe ramurile de porumbar sau paducel in momentul infloririi lor, copilul urmand sa fie alb si curat ca florile acestor arbusti.

In prezent, martisorul este purtat intreaga luna martie, dupa care este prins de ramurile unui pom fructifer. Se crede ca aceasta va aduce belsug in casele oamenilor. Se zice ca daca cineva isi pune o dorinta in timp ce atarna martisorul de pom, aceasta se va implini.

Martisorul este o traditie in Romania, Republica Moldova si teritoriile invecinate. Obiceiuri similare sunt intalnite in Bulgaria, Albania, Macedonia, dar şi în Rusia într-o altă variaţie.

Mărţişorul în Bulgaria este MARTENITA. Bulgarii pretuiesc peste masura sarbatoarea martisorului si sustin chiar ca originea obiceiului provine de la ei, de unde ar fi fost preluata si de alte popoare din Balcani. Argumentul lor este o legenda bulgara, care spune ca Huba si fratele sau, Boian, se aflau in prizonierat cand hanul Asparuh le-a trimis un soim legat cu un fir de ata alba, pentru a le da de stire ca ii va ajuta sa evadeze. Cei doi au reusit sa fuga, insa, in apropiere de malul Dunarii, Boian a fost ucis. Huba a dat drumul soimului care avea legat de picior firul de ata alba inrosit de sangele lui Boian, pentru a-l instiinta pe Asparuh despre moartea fratelui sau. La aflarea vestii, de durere, hanul bulgar a poruncit soldatilor sai sa poarte un fir de lana alba si unul de lana rosie pentru a-i feri de necazuri. Acest lucru s-ar fi intamplat la 1 martie 681.

In Bulgaria, martisoarele sunt oferite si barbatilor, de obicei sub forma unui snur alb cu rosu, simplu. Nici animalele nu sunt mai prejos. In satele mici din munti, oamenii le pun martisoare pisicilor, mieilor, cailor, caprelor, iar casele au si ele propriul martisor. In anumite regiuni din Bulgaria, martisoarele sunt purtate in functie de statutul social: fetele nemaritate in partea stanga a rochiei, fetele batrane, la degetul mic al mainii stangi, iar barbatii casatoriti, la soseta dreapta. Martenita, cum sunt denumite martisoarele in bulgara, au fost acceptate din timpuri stravechi, ca o amuleta speciala, care te poate proteja de spiritele rele. Si acum bulgarii cred ca vor fi sanatosi tot anul daca poarta martenita, zicala de baza fiind: "Daca nu porti martisor, Baba Marta va aduce spiritele rele in casa ta". Baba Marta, ca si Baba Dochia a romanilor, personifica primavara. Conform traditiei bulgare, Baba Marta este o batrana capricioasa si neputincioasa, care se sprijina intr-un bat de fier. Din acest motiv, in fiecare an, la sfarsitul lui februarie, bulgarii fac curatenie generala in case, deoarece Baba Marta nu viziteaza decat casele ingrijite!

La cele doua fire de matase rasucite intre ele se ataseaza monede, par din coada de cal, margele, usturoi, carcase de melci si altele, care formeaza amuleta. Deoarece martenita (marta, marticika, gadaluska, kicilka – in functie de zona), cum sunt denumite martisoarele in bulgara, a fost acceptate din timpuri stravechi ca o amuleta speciala, care te poate proteja de spiritele rele. De ceva vreme romanii se tot mira: "La bulgari, si barbatii primesc martisoare!". Ei bine, da, asa este, in Bulgaria, mar¬tisoarele nu sunt oferite numai fetelor, ci si baietilor – de obicei sub forma unui snur alb cu rosu, simplu. Dar si in Moldova exista zone in care fetele confectioneaza martisoare si le ofera alesilor lor. Si in Bucovina la fel.

BABA MARTA

Poate cã sãrbãtoarea cea mai spectaculoasã din calendarul popular al bulgarilor o reprezintã Baba Marta. In data de 28 sau 29 februarie (depinde cum cade, dacã este an bisect sau nu) copiii aprind din tulei si din tot ce se poate aprindeun foc mare - mare, cat se poate de mare.

MASELNITA (8 februarie).

Martisorul in Federatia Rusa dateaza din vremuri pagane si este o sarbatoare a revenirii primaverii. Mesele imbelsugate sunt obiceiuri care trebuie sa insoteasca aceasta traditie.

Clatitele sunt preparatele cele mai importante. Acestea sunt rotunde, galbene si calde, la fel ca si soarele. Sunt servite cu unt, ciuperci sau peste (cel mai adesea, nisetru). Sarbatoarea se incheie cu arderea unei sperietori, care simbolizeaza arderea iernii de anotimpurile calde. Ultima zi a Maselnitei este numita si "Ziua iertarii". Atunci, toti trebuie sa ceara iertare celorlalti pentru greselile comise si sa fie mai ingaduitori cu cei care gresesc fata de ei.

Simbolistica mărţişorului  

Asa cum afirma poetul George Cosbuc intr-un studiu dedicat martisorului, acesta este simbolul soarelui primaverii, al carui chip seamana, in credinta populara, cu un ban de argint. Sigur ca nu banul ca atare, ci rotundul de argint pur, alb, este asociat soarelui. Si sa nu uitam ca, in acelasi timp, albul reprezinta, in credinta noastra populara, un semn al puterii, al fortei. George Cosbuc mai spunea, in studiul amintit ca: “martisorul e un simbol al focului si al luminii, deci si al soarelui. Poporul nostru il cunoaste si il tine in mare cinste, si il poarta copiii, fetele si mai rar nevestele si flacaii, fiindca el e crezut ca aducator de frumusete si de iubire”. In folclorul nostru, anotimpurile sunt simbolizate cromatic: primavara prin rosu, vara prin verde sau galben, toamna prin negru sau albastru iar iarna prin alb. De aceea, se poate spune ca snurul de care se agata martisorul si care e impletit in culorile alb-rosu, e si el un simbol al trecerii de la iarna cea alba, la primavara clocotind de viata ca focul si singele. Semnificatia culorilor mai este talmacita si altfel, in credinta populara: se poate spune ca rosul, dat de foc, singe si soare, este atribuit vitalitatii femeii iar albul, ca zapada rece si pura, ca apele inspumate, ca norii de pe cer, semnifica intelepciunea barbatului. Astfel, snurul martisorului exprima impletirea inseparabila a celor doua principii, ca o permanenta miscare a materiei.

De ce purtam martisorul ? Explicatia a fost data tot de George Cosbuc in studiul sau : “ scopul purtarii lui este sa-ti apropii soarele, purtindu-i cu tine chipul cam cu acelasi rost cum purtam noi o cruce ori un chip al lui Hristos in sin. Printr-asta te faci prieten cu soarele, ti-l faci binevoitor sa-ti dea ce-i sta in putere, mai intii frumusete ca a lui, apoi veselie si sanatate, cinste, iubire si curatie de suflet. “ Si tot in acelasi studiu mai spunea George Cosbuc : “Taranii pun copiilor martisoare ca sa fie curati ca argintul si sa nu-i scuture frigurile, iar fetele zic ca-l poarta ca sa nu le arda soarele si cine nu le poarta are sa se ofileasca. Poporul mai stie ca martisorul trebuie purtat ca lucru sfint, nu asa ca podoaba ori ca jucarie.”

firul, odata purtat, era agatat in crengile unui pom fructifer pentru a-l apara si a-i spori roada. Se mai obisnuia sa se puna sub closca sau sa se pastreze la icoana. Rostul lui era ca, prin magia impletirii armoniase a celor doua fire ce simbolizau unitatea contrariilor (lumina-intuneric, caldura-frig, iarna-vara), sa aduca sanatate si paza de boli. Cele doua culori impletite mai simbolizau si dragostea si ura, viata si moartea, binele si raul. 

Cum si cand se poarta martisorul?    Ca sa respectam traditia, martisorul trebuie legat la rasaritul soarelui, in prima zi a lunii martie. El se poarta de la 1 martie pina cind se arata semnele de biruinta ale primaverii : se aude cucul cintind, infloresc ciresii ori trandafirii, vin berzele sau rindunelele. Atunci, se leaga de un trandafir sau de un pom inflorit, ca sa ne aduca noroc.

Dar obligatoriu Martisorul se poarta in zilele Babei Dochia (1-9 martie) si exista si acum obiceiul de a-ti alege o anume zi din aceasta perioada ca simbol al calitatii vietii din an. In mod firesc, o zi insorita va prevesti un an bun, iar una mohorata un an pe masura.

Tot credinta populara spune ca aceasta perioada este cea mai capricioasa din tot anul. Zilele de primavara desavarsita se pot transforma peste noapte in iarna târzie.

Mărţişorul din zilele noastre

Datina din moşi strămoşi a Mărţişorului a devenit în zilele noastre mai degrabă un motiv de profit pentru tot mai multe persoane  decît tradiţie şi simbol al începutului primăverii. Fiind apropiat de data de „Valentine’s Day”-ul împrumutat din Occident (14 februarie) şi de „reînviata” sărbătoare a Dragobetelor (24 februarie), cînd se spune că păsările îşi recapătă graiul ca să vestească primăvara, Mărţişorul, împreună cu Ziua Mamei (8 Martie) au fost legate unele de altele.

Dar Dincolo de obiceiuri si simboluri, sau elemente de modernizare, legate de martisor, el ramine ca o intrupare a bucuriei de a trai, a dragostei de viata, un semn prin care noi, oamenii salutam renasterea naturii odata cu venirea primaverii. Martisorul ramine, peste timp, simbolul soarelui atotputernic si al puritatii sufletesti. V-ati gindit, vreodata, ca a darui un martisor inseamna a darui o farima de soare ?

Va doresc tuturor o primavara frumoasa si luminoasa, plina de iubire!”

Categorie: Opinii şi articole